poezia se invata prin sete
     media: 0.00 din 0 voturi

02.09.08
22:02
.


două halouri de apă amară
în care s-au stins ţigări cu pictograme horror
şi alte piese de teatru

un deget străin ridică praful de pe mobilă
şi vederea dublă îmi risipeşte cîteva nopţi
îmi provoacă un anumit soi de alergie de toamnă
ca o aprindere spontană

la polul opus
aud sunete ciudate şi văd mozaic de cuvinte potrivite
de parcă cineva ar vrea să scoată pămîntul din mine
apoi obsesia pentru ceva sau cineva
îmi mai risipeşte căteva nopţi

*

ştii
cînd mi-am lipit obrazul de palma ta
am învăţat să tac
acum sunt doar eu şi firul de păianjen

nu înţelegi, nu-i aşa?
este una din nopţile acelea
cînd nu se inventase încă america


.

de emma | Poezii | Trackback | 0 comentarii |

Comentarii


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile