Poezie si Proza

eu
sunt femeia aceea
care îţi spune tot ce trebuie să faci
atunci cînd timpul îşi adună degetele
în pumn îmi pot citi viitorul în unghii false
vino să vezi
sunt gata să desenez dumnezei
pe o inimă care mă roagă să nu tai din cruce
eu
sunt femeia aceea
care ţi-a trîntit un e-mail cu şerpi
s-ar întinde ca o gumă de mestecat
pînă la tine
ar veni cu genunchii la gură
pentru că te-a văzut mic şi urît
absolut fără nici o prejudecată
eu
sunt femeia aceea
care o să-ţi dea un pahar cu apă
dintr-o lacrimă a noroiului
clipind din faruri ca tu să întelegi
că înca îţi mai poate controla respiraţia
şi toate lucrurile acelea
de care cu greu îţi mai aduci aminte
eu
sunt femeia aceea
care îţi spune tot ce nu trebuie să faci
uneori simt că pot aluneca într-o parte
asemeni unei cruci căzute peste pământ
vino să vezi
sunt gata să te dau dracului
în următoarea secundă

pe oase carnea se strînge
neagră ca noaptea
ce-mi îngheaţă articulaţiile

nisipul îmi curge
frunzărit de tăcerea
strămoşilor din nerăbdări

cimitirele şi-au luat nume de botez
şi din gură le ies fluturi
care seamănă cu matrioska rusească

vor emigra în spatele acestora
e un loc în care pătrunde în carne nisipul
lacrimă cu lacrimă

simt cinismul pămîntului
îi aud glasul turbat
ca pe o bandă de magnetofon cehoslovac

un cor descreierat
recită "Moştenitorii lui Stalin"
nu şi-au pus cenuşă-n cap

au spart nuci şi capete de fluture
şi-au croit aripi de vînt şi
au sărit în flăcări

---------

şi rămîne o lume lipsită de scuze

.

pînă aproape de moarte
îmi zdrelesc genunchii de faţa bisericii
poate trezesc vreo scînteie
poate se trece timpul sub lupă
înainte să devin cenuşă
şi să mă vărs salcie între cer şi ape

o, mamă! îţi aminteşti
m-ai născut prematur dintr-o neînţeleasă de bărbat durere
m-ai născut copil urlînd în scutece
m-ai învăţat să strîng în pumn tăcerea şi plînsul
să vorbesc despre viaţă şi ...

...totuşi azi trebuie să vorbim
despre cum zace răsturnată ultima moleculă a umorului
despre pisicile mioape mieunînd monocord şi stîngaci
şi mamă
trebuie să mai vorbim despre jude şi despre
lumina de la capătul tunelului.

de girofarul salvării ce zici?

mamă
pot îngheţa de ce-ar putea unii să creadă
dar tare aş vrea să fur
icoanelor sfănţii


.

.


două halouri de apă amară
în care s-au stins ţigări cu pictograme horror
şi alte piese de teatru

un deget străin ridică praful de pe mobilă
şi vederea dublă îmi risipeşte cîteva nopţi
îmi provoacă un anumit soi de alergie de toamnă
ca o aprindere spontană

la polul opus
aud sunete ciudate şi văd mozaic de cuvinte potrivite
de parcă cineva ar vrea să scoată pămîntul din mine
apoi obsesia pentru ceva sau cineva
îmi mai risipeşte căteva nopţi

*

ştii
cînd mi-am lipit obrazul de palma ta
am învăţat să tac
acum sunt doar eu şi firul de păianjen

nu înţelegi, nu-i aşa?
este una din nopţile acelea
cînd nu se inventase încă america


.

pînă aproape de leagănul versanţilor
te-ai desenat baroc
cu jumătate de gură
acolo unde sunt dealurile mai înalte
te-ai căţărat vertical şi discret
îmi tremura curbele
pentru că ele ştiu să vibreze
pe muzica lui dumnezeu
mi se strîng pleoapele
şoapte se refulează în poezie
ca o coadă de evantai răsfirată
într-un fel de peşteră mai goală
mai mult cu apă termală
decît cu piatră şi umbre...

.


- înăuntrul meu -
ceva încă îţi mai păstrează parfumul - pe obraz
ca o pasăre pe gheaţă
uneori îşi mai pierde echilibrul
iar din când în când
face lună plină

abia acum îmi dau seama
pe lângă tine
sânii mei obişnuiau să danseze goi
prin alte anotimpuri - în umbra cărora
mirosea vremelnic a primăvară

- ai uitat -
cum ne fumam ţigările dimineaţa
când te căutam în cafea
îţi spuneam că aş vrea să te întâlnesc
acolo unde plouă cuminte şi putem respira în zăpezi

- înăuntrul meu -
amintirile încep să-mi vorbească
- de foarte de sus -
despre femeia în flăcări
pe care ai iubit-o cândva
şi lacrimile o iau uşor la vale


.

.


- în toiul nopţii -
aud paşi
pe hol - locul unde se întâmplă mereu ceva -
cresc buruienile vecinei
care plânge întotdeauna cu motive înflorate
şi abia în primăvara asta o să înveţe să plângă fără motiv
o să alerge desculţă prin ploaie
- ea ştie -
îmi plac la nebunie femeile pentru că ele ştiu să înveselească bărbaţii
care se minunează de fiecare dată când fac din noapte zi
pentru că mereu - în mintea lor -se întâmplă ceva
nu ştiu ce deşi mereu le văd agitate şi pline de viaţă

acum stau pe întuneric - în pat-
mintea mea îşi propune o oglindire în trecut -
în toiul nopţii -
se aud paşi
pe hol - locul unde se întâmplă mereu ceva -
vecina îşi poartă picioarele pe tocuri înalte să atragă atenţia
- ea ştie -
îmi plac la nebunie femeile care merg pe tocuri - pe jos
prin cameră stau împrăştiate hârtii -
şi eu care ţin în braţe o clipă albastră
care orăcăie ca o broască de uşă atinsă de uitare


.

.


într-o seară
pe când citeam poezie
parcă era dumnezeu lângă mine
şi unele versuri au crescut şi s-au făcut imagini înnodate
peste gânduri călcate de ispite ce aşteptau în mine
indiferente unele de altele

şi e un timp pentru jocuri şi farse
mi-au zis
ridică-te şi vino
şi cum pe moment m-am blocat
au repus întrebarea
deci. vii!

am luat-o ca pe o provocare
o glumă perfectă pentru cine încă pretinde că
moartea face din când în când sex neprotejat cu viaţa
eu una cred că se întâmplă aşa
şi de aceea dumnezeu le-a diagnosticat cu lesbianism

mi-am aprins o ţigară am băut vin şi m-am uitat în oglindă
apoi mi-am zis
ce mama dracului!
dacă e doar poezie am dispoziţia necesară

şi ca să prind curaj
m-am îmbătat cu timpul ascuns în versuri cu limbaj concentrat
ale unor poeti dilematici sosiţi prea târziu
şi brusc am început să mă identific
cu o carte depozitată la gunoi

îmi pare bine că ne-am cunoscut
te-am găsit pe noptieră şi mi-ai plăcut la început
erai înzestrată cu o viziune amplă de-o profunzime neexplicabilă
acum însă...
ţi-ai cultivat lacrima pe gresie
ai vrut să faci un curcubeu din şuviţe galbene şi roz
nu ţi-a ieşit
acolo golul este aproape complet
iar eu stau nemişcat şi mă tem că nu eşti în regulă
nu ai reuşit să strângi nici bani
iar memoria ta s-a micşorat





surprinzător
dar aşa mi-e dor de un pui de somn....

.

.

eram copil şi mă visam altcineva
se trezea în zori şi se privea în oglinzi
se vedea în ochii mei
era încă mic şi îi plăcea laptele cu fidea
detesta mujdeiul de usturoi şi
prefera datul din mâini şi din picioare

îi zic
de ce te comporţi ciudat!
mi se pare că stai cu capul în jos
pentru a atrage atenţia lumii asupra ta
şi asupra mea se fac presiuni
umede lacrimile mamei mă ard
ca focul
mă răneşte nervos
o altă stare de normalitate
în măsură să mă judece

uneori
între oglinzi
ne înghesuiam împreună ne simţeam bine
iar atunci când am învăţat să fumăm
ne era rău

încet las ochii în jos
şi nu văd mai mult decât resturile unui avion cu motor
tragedia unei copilării româneşti

.

.


o săptămână întreagă
m-am privit în oglinzi
am închis ochii şi
după un timp
am început să plâng

câtă suferinţă!

în semiîntuneric
între aici şi acum
între gândurile care mă frământă şi
firea sensibilă a firii feminine
există răbdarea acestei poezii

muzica ei
aproape maladivă îşi
asumă tragismul traficului de cuvinte
fără stăpân fără inhibiţii fără sevă...

la marginea ei sunt eu
cea care m-am născut singură
m-am ridicat discret şi
am pus întrebări de genul "ştie cineva!"
şi cum nimeni nu ştia
am spus

şi bunica era fenomenală!

şi!
îmi răspunde poezia.
tu n-ai izbutit nici măcar să te îmbeţi

.